Americas
Europe
Asia-Pacific
International
Nu exista indoiala: o terasa nu este decat extensia spatiului de locuit. Un loc in care te poti relaxa si poti intalni oameni - daca are parte de rosturi de dilatare pentru podea.
Alaturi de sarcini importante sosesc si multe responsabilitati: o terasa este foarte expusa si trebuie sa faca fata oricaror conditii ale vremii, fie ca e vorba de o canicula sau o furtuna de zapada. De aceea, o terasa trebuie planificata foarte bine. Orice greseala, orice deviatie de la plan va afecta inevitabil integritatea terasei. Si cine are nevoie de amintirea constanta ca nu a luat lucrurile in serios?
Daca plasezi substratul direct pe izolarea termica, ai nevoie de o grosime de aprox. 4.5 cm pentru sapa cu intarire rapida si de 5 cm pentru betonul traditional. De multe ori, substratul vine cu plasa sudata sau fibra de otel de armare. Acesta trebuie sa fie consistent, sau vei obtine rezultate nefavorabile. Din acelasi motiv, sapa nu trebuie folosita pentru a forma pante. Cel mai bine e sa aplici sapa inainte sa te ocupi de izolatia principala.
a) rosturi de dilatare ale podelei care trec prin toate straturile terasei, creand goluri. Acest lucru le permite sa se miste atat orizontal, cat si vertical intr-un spatiu foarte mic. Rolul lor este sa compenseze schimbarie liniare din sapa cauzate de conditiile externe: schimbari de temperatura, radiatii solare etc.
b) Rosturile de expansiune ale perimetrului separa sapa de celelalte elemente ale structurii cladirii (pereti, stalpi etc), pentru ca substratul sa se deformeze adecvat. De asemenea, acestea compenseaza miscarile termice ce au loc in parti adiacente ale cladirii. Atentie: nu este ideal sa formezi rosturi de expansiune a perimetrului prin impaturirea sistemului principal de izolatie al cladirii. Un strat subtire de membrana de bitum sau de hartie pentru constructie nu este suficienta.
c) Rosturile de dilatare a podelei adiacente celorlalte componente (scurgeri liniare, scurgeri pentru acoperis) sunt construite sub forma unor goluri mai late de 5 mm. Este recomandat sa le umpli cu un compus etansant elastic pe baza de cordon de polietilena, cu un diametru adecvat.
Foto 1: Suprafata unei terase mari fara rosturi de dilatare termica. Poti observa reparatiile, cum ar fi inlocuirea placilor ceramice. Acestea au fost facute in primii trei ani de la aplicare.
Foto 2: Nu exista pante pe stratul de la suprafata. De aceea, apa s-a adunat in locurile mai joase, distrugand imbinarile - prin inghet si prin dispersia mortarului.
La formarea dimensiunilor campurilor de expansiune ale terasei, ia in considerare intotdeauna:
a)latimea decalajului de expansiune, pentru a asigura deformarea liniara a placii de baza
b) un material de umplere proiectat in asa fel incat sa asigure etanseitatea rosturilor de dilatare in cazul variatiilor termice.
O idee buna ar fi ca rosturile de dilatare sa fie replicate in substratul ceramic al terasei. In ceea ce priveste dimensiunea deformatiilor termice, le poti umple cu un etansant pe baza de poliuretan. Fiind rezistent la schimbarea conditiilor atmosferice, cat si la razele UV, acest produs este foarte elastic si face fata produsului de imbatranire.
Foto 3: Scurgerea apei de ploaie sub stratul de placi ceramice distruge materialele de lipire. Poti observa gresia dezlipita de mortat, formand un "pieptene", unde metoda necesara fata-verso nu a fost folosita. Apa intra in spatiul liber de sub placa, consecinta fiind dezlipirea acesteia de podea din cauza alternarii volumului in functie de temperatura.
Atunci cand planifici latimea diferentei de expansiune sau tipul de material de etansare, ia in considerare:
-daca aplici materialele la o temperatura de aprox. +20 grade C, temperaturile maxime si minime pot diferi cu 50 grade C in timpul iernii. Astfel, un decalaj de 10mm, in conditii de iarna, poate creste cu pana la 15 mm, iar in timpul verii poate scadea pana la 5 mm.
Foto 4 si 5: In stanga, poti vedea acoperirea ceramica distrusa a scarilor terasei. Motive: a fost folosit mortar de chituire, iar placile au fost aplicate pe o podea neizolata. In dreapta: inainte de a se face izolatia impermeabila de tip mineral, a fost folosita banda non-sistem, ceea ce a dus la distrugere din cauza mediului alcalin.
Sigilarea marginii superioare a unei tigle cu silicon folosit in mod necorespunzator. In curand, acest lucru va conduce la dezlipirea tiglei de podea.
In cazul in care campurile de expansiune au o suprafata mare, mortarul folosit pentru imbinare se poate dovedi a nu fi suficient de elastic pentru deformatiile termice ale invelisului ceramic. Gresiile individuale lipite cu mortar de ciment inainte de intarire creeaza o structura asemenea unui disc, fiind incapabile sa compenseze un asemenea stres termic. Solutie: Plaseaza asa-numitele "rosturi de dilatatie aparente" in cadrul fiecarui camp pentru a crea doua, trei sau chiar 4 zone aditionale cu o dimensiune de aprox. 6-8 m2. Umple-le cu silicon etansant in locul in care se afla mortar de lipire. Astfel, suprafata initial mare este divizata in zone mai mici, compensand deformatiile termice ale invelisului ceramic.
Foto 7: Izolatia principala folosita intr-o coloana de tigle. In primul rand, acest lucru provoaca aparitia florilor de sare pe imbinari. In al doilea rand, ea distruge mortarul de lipire si dezlipeste placile.
Acordati atentie deosebita modului in care stratul de acoperire ceramica este atasat de plinta tiglei. Acesta nu poate fi fixat pe stratul de acoperire orizontal al terasei, ci trebuie instalat la o inaltime de 3 pana la 5 mm fata de acesta, permitand placilor sa se deformeze. Umple spatiul gol dintre plinta tiglei si suprafata terasei cu un cordon etansant de polietilena. Astfel, marginea superioara a plintei este unita cu peretele, in asa fel incat apa de ploaie sa nu poata patrunde si sa cauzeze coroziunea prin inghet a mortarului adeziv.
Pentru a concluziona, problemele posibile ale rosturilor de expansiune destinate unei terase nu trebuie neglijate. In caz contrar, consecintele pot fi neplacute: distrugerea graduala a a stratului ceramic dupa cativa ani, patrunderea apei de ploaia printre straturile terasei, coroziunea mortarului adeziv si a panoului de baza, umiditate in sistemul de izolare termica, scurgeri continue. Dupa cum poti vedea in aceste fotografii, problemele sunt exemplificate din viata de zi cu zi. Cei care si-au reparat deja terasa de cateva ori, vor aprecia relevanta acestor explicatii. De aceea, efortul depus pentru planificarea fiecarei etape in timpul constructiei merita, pentru a evita problemele si reparatiile costisitoare din viitor.
